Dreptul concurenței este un domeniu puțin cunoscut în Moldova, iar agenții economici încalcă legislația, de cele mai dese ori, din necunoștință de cauză. Firmele mici nu-și permit avocați care să-i ghideze, dar, în același timp, nici avocații de la noi din țară nu sunt specializați în domeniul concurențial. Din acest motiv mulți investitori străini contractează avocați din România, când este vorba de litigii din domeniul concurenței. Declarațiile au fost făcute de președinta Consiliului Concurenței, Viorica Cărare, într-un interviu pentru BizLaw. De ce se încalcă Legea concurenței și care sunt cele mai frecvente abateri ale agenților economici, citiți în interviul de mai jos.

BizLaw: De ce se încalcă Legea concurenței și ce ar trebui să facă mediul de afaceri pentru a evita unele încălcări? 

Viorica Cărare: Rar când cineva ne întreabă ce ar trebui să facă mediul de afaceri. Toți ne învață cum trebuie să lucrăm noi. Pentru mediul de afaceri din Moldova și în general pentru oamenii de afaceri, și cei care vin din afară, cred că sunt mai multe idei de bază, dar pentru sfaturi e necesar să vezi motivul de ce se încalcă. Motive sunt două: din necunoștință de cauză și cu rea credință. La noi, cu regret, mediul autohton de afaceri sau firmele mici, încalcă mai des din necunoștință de cauză. Firmele, care sunt mici sau medii, nu prea pot să-și permită juriști calificați, nu mai vorbesc de avocați. Åži nici nu mai vorbesc că nu avem în țară avocați specializați în dreptul concurenței. Noi nu-i avem. Avem unii care au început să colaboreze cu noi, au fost parte pe anumite dosare, în unele situații și au un pic de experiență. Dar, cu regret, nu vor să se specializeze. Probabil, nu este cerere suficientă, așa cum este în străinătate. Eu merg la American Bar Association unde o aripă întreagă de vreo 300 de persoane sunt avocați specializați în dreptul concurenței. Cred că o să ajungem și noi cândva.

BizLaw: De ce la noi avocații nu sunt specializați pe acest domeniu? Este mai complicat?

Viorica Cărare: Este un domeniu nou și nu a apărut o cerere suficientă. Pe de o parte, nici mediul de afaceri nu-și dă bine seama că sunt încălcări concurențiale – una, două, merg în instanță. De multe ori poți să nu ajungi în instanță rezolvând litigiul la nivelul Consiliului Concurenței. O problemă este că noi nu avem disciplina dreptul concurenței. Dreptul concurenței în universitățile noastre e facultativ. Åži acum, imaginați-vă, ce juriști sau avocați cresc, dacă facultativ sunt 50:50 și cei care nu au ales dreptul concurenței, idee nu au de acesta. Foarte des mă întâlnesc cu juriști, cu avocați care nu cunosc Legea concurenței.

De întreprinderile mici nici nu mai vorbesc, dar și acestea medii nu prea au staff. Ei angajează part time pe cineva, care îi reprezintă în instanță. De aceea, în majoritatea cazurilor încălcările sunt în neștiință de cauză. întreprinderile mari sunt cunoscuți cu Legea concurenței și investitorii străini practic toți au nu un avocat, dar au și birouri de avocați. De exemplu, companiile transnaționale au în structura lor departament juridic, au un serviciu de 7-8-9 avocați specializați doar în dreptul concurențial pe toate țările, unde ei lucrează.

Dacă nu este o încălcare cu impact grav, oricând putem colabora în vederea înlăturării acesteia

BizLaw: Faptul că dreptul concurențial este nou, face din Consiliul Concurenței o „sperietoare” pentru agenții economici?

Viorica Cărare: Nu ar trebui. De unde apare spaima? Apare din necunoștință de cauză sau dacă ești cu „pufușor pe botișor”. Când ești perfect legal sau cel puțin nu ai avut intenție de rea credință vii și spui. Dacă ai înlăturat încălcarea, ai demonstrat că ai restabilit mediul concurențial, nu ar trebui să fie sperietoare. Pentru acei care vor să se conformeze legislației, le spunem că încălcarea nu este fatală. Dacă nu este o încălcare cu impact grav, oricând putem colabora în vederea înlăturarii acesteia. Foarte rare sunt cazurile când este o încălcare cu impact ce nu mai poate fi înlăturată. Sunt așa situații. Dar majoritatea încălcărilor, de exemplu, nenotificarea concentrării economice, concurență neloială, abuz de poziție dominantă, acțiunile autorităților de limitare a concurenței, unde se poate restabili mediul concurențial și pot fi înlăturate încălcarile. Cred că este loc de colaborare.

Dacă ne întoarcem la sperietoare, e din neștiință. Se întâmplă până când prima dată pășesc pragul nostru și după aceasta ei înțeleg că pot să vină, să discute. Când facem întâlniri, seminare, traininguri, spun întotdeauna: „Oameni buni, când stați la dubii, să sunați sau să nu sunați, să alegeți, o dată în plus, să sunați. Să nu vă fie frică să ne deranjați. Noi suntem mulți și noi avem suficiente capacități să oferim consultații și mai bine să preîntâmpinăm o încălcare, decât toți împreună să o reparăm”.

BizLaw: Cum catalogați incidentul care a avut loc recent, când inspectorilor Consiliului Concurenței li s-a restricționat să efectueze investigații?

Viorica Cărare: Când vin colegii noștri la inspecție, asta nu înseamnă că ei o să găsească ceva sau nu înseamnă că va fi stabilită o încălcare. în mod normal, trebuie să existe colaborare. în cazul în care nu oferi acces și creezi impedimente, imediat se creează impresia că ceva ascunzi, chiar dacă nu ascunzi. Dacă nu împiedici s-ar putea să nu se găsească probe, dacă nu există încălcarea, dar chiar dacă se găsesc probe și poate fi o potențială încălcare, cu cât mai eficient conlucrezi și colaborezi, cu atât mai mari sunt șansele că se va rezolva cu minimum de sancționări pentru agentul economic (amenzile sunt individualizate). Este straniu când vii la un agent economic, el îți închide ușile sau șterge în fața ta informația din computer. De obicei, ei nu știu ce căutăm și șterg informația care pentru noi nu este relevantă. De fapt, și-o fac cu mâna lor pentru că până la urmă noi găsim ceea ce căutăm. Dacă ar fi destul de bine informați, agenții economici ar ști că, dacă colaborezi, poți mai ușor și cu mai puține pierderi, legal, să ieși din investigație. La noi procedura este foarte lungă, e bine descrisă în lege și ai toate posibilitățile să implici toate instrumentele.

BizLaw: Care a fost cea mai mare amendă din istoria Consiliului Concurenței?

Viorica Cărare: Dacă vorbim despre amendă materială, cea mai mare a fost un milion de euro, 21 milioane de lei, pentru nenotificarea concentrării economice a companiei „Scavolin”, care a preluat „Anesto Tur”. Problema nu este doar în nenotificare, dar și în faptul că a fost un impact dur. A fost monopolizată destinația Turcia (pachete turistice avia) și, respectiv, sigur că a influențat la preț (chiar dacă au avut discount-uri în Turcia, s-a închis piața rusească turistică pentru destinația Turcia), consumatorii noștri tot nu au simțit scădere în preț.

Iar amenda procedurală, aplicată în primul rând pentru împiedicarea inspecției, a fost  de 1,3 milioane de lei, pentru Bomba și, recent, de 1,6 milioane de lei, pentru întreprinderea „System Capital Management” S.R.L. Amenda se calculează din cifra de afaceri. în concurență nu există amenzi mari sau mici, ele sunt echitabile. în funcție de cifra de afaceri a firmei: până la 0,5% din cifra de afaceri. în firme mai mari, suma este mai mare.

Noi avem trei operatori mobili pe piață: Orange, Moldcell și Unite. Imaginați-vă că mâine unul din ei preia controlul asupra la ceilalți doi. Ce se întâmplă?! Revenim la anii 90, cu unic operator pe piață, cu prețuri mari, nu va mai fi concurență, nu o să mai avem parte de tot felul de bonusuri, oferte și reduceri pe care le oferă.

BizLaw: Care sunt cele mai frecvente încălcări din partea agenților economici?

Viorica Cărare: Deseori, agenții econimici nu înțeleg cât este de importantă pentru noi informația pe care o solicităm și sunt cazuri când ei refuză să furnizeze informații. Informația noi o obținem în două feluri: solicitări în scris sau mergem la fața locului cu inspecții. Acum greșeala este că, de multe ori, neînțelegând importanța, se trișează, se oferă informații incorecte, conștient sau inconștient, care ulterior se descoperă și atunci este o problemă. La inspecție noi am evoluat foarte interesant. Mediul de afaceri crește și învață odată cu noi. Dacă trei ani în urmă ei ne închideau ușa în nas, așa s-a întâmplat cu compania Voyage, am amendat-o cu 300 de mii, am câștigat în instanță, s-a plătit amenda în bugetul statului și după asta agenții economici știau că nu au voie să ne închidă ușile. După care, am mers la alți agenți economici peste o perioadă, ei au deconectat lumina, s-a constatat că a fost intenționat, nu a fost nicio pană, am stabilit o amendă, după care agenții economici au înțeles că nu au voie să ne creeze obstacole. Ne-am dus la următorul, ne-a tăiat internetul, au zis că nu au internet. Deja știau că nu poți să închizi ușa, nu poți să deconectezi lumina, nu poți să tai internetul. Atunci, am avut situații când s-au asezat în fața inspectorilor noștri și au șters informația din calculator. Ei învață prin greșelile altora. Astea sunt încălcările procedurale.

Dacă vorbim despre încălcările materiale, sunt mai multe – nenotificarea concentrărilor, este cea mai puțin cunoscută, atunci când se preia controlul de către o firmă, indiferent prin ce metodă. De exemplu, azi Dvs. ați controlat firma X, iar mâine, ați fuzionat cu firma Y (fie prin contract de vânzare-cumpărare, chirie pe o perioadă mai îndelungată – orice formă), dacă s-a preluat controlul. Ieri ați controlat Dvs., dar mâine controlează altcineva, înseamnă că trebuie să fie notificat la Consiliul Concurenței. De ce? Ca să vedem, dacă această preluare a controlului distorsionează sau nu mediul concurențial. Exemplu meu preferat –  noi avem trei operatori mobili pe piață: Orange, Moldcell și Unite. Imaginați-vă că mâine unul din ei preia controlul asupra la ceilalți doi. Ce se întâmplă?! Revenim la anii 90, cu unic operator pe piață, cu prețuri mari, nu va mai fi concurență, nu o să mai avem parte de tot felul de bonusuri, oferte și reduceri pe care le oferă. Noi, ca consumatori, o să pierdem, pentru că o să scadă calitatea serviciilor și nu o să existe concurență. Sigur că așa concentrare nu am fi permis-o. Analizăm ce va fi în urma concentrării și autorizăm notificarea, în unele situații autorizăm condiționat.

Abuz de poziție dominantă. Eu permanent spun, dar trebuie să o repetăm de multe ori până când o să se înțeleagă că poziția dominantă nu este o încălcare. Poziția dominantă, cu alte cuvinte, sunt întreprinderile mari în anumite condiții. Cum ea a devenit dominantă? Dacă ea a devenit legal, s-a extins, e ok. Dar dacă ea a devenit prin infracțiune, deja e încălcare, dar nu concurențială, e problema organelor de drept. Abuzul de poziție dominantă e încălcare. Dacă este elefantul mare și e într-o cutie, cum nu s-ar întoarce oricum atinge măcar ceva cu coada. Chiar dacă nu vrea, dar așa se întâmplă. Așa și dominanții, când e mare face mișcări și abuzează neintenționat sau intenționat. Oricum, nu are voie să încalce. Ce nu are voie să facă un dominant? Un dominant are influență mare pe piață, el poate să încheie cu cineva un contract, cu cineva nu. Asta e abuz în cazul în care el are posibilitatea să încheie cu toți. De exemplu, dacă ești mare și numai tu ai posibilitatea de a oferi careva servicii și acolo sunt mai mulți furnizori, tu nu poți să-l alegi după culoarea ochilor. Fiind dominant, tu ești obligat să anunți un concurs transparent sau să stabilești criterii transparente. Nu ai voie multe lucruri ca dominant: să faci ceva care ar abuza și ar deteriora piața respectivă.

înțelegerile de cartel. Toată lumea știe, dar la noi cartel numesc absolut tot. Le explicăm că înțelegerile de cartel se referă doar la acțiunile economice, nu se referă la cele politice, ele nu cad sub incidența noastră. înțelegerile de cartel se referă doar la activitățile întreprinderilor mari, care au o putere de negociere pe o piață relevantă. Cartel cine poate să facă? Câteva întreprinderi. Imaginați-vă că avem 100 de cizmari în Chișinău. Un cizmar din sectorul Râșcani se înțelege cu unul de la Botanica că de mâine iau nu 10 lei pe perechea de cizme, dar 20. Asta cumva ne afectează? Nu ne afectează. Dar dacă din 100 se înțeleg 20 și toți 20 sunt din sectorul Botanica, atunci e problemă. Pentru că mătușa Grichina, pensionară, nu o să meargă de la Botanica, să plătească transportul, să ajungă în sectorul Râșcani. înțelegerea de cartel, de obicei, se referă la preț, la divizarea teritoriului, în cadrul licitațiilor. Poate fi înțelegere la niște condiții. De exemplu, suntem cei mai mari importatori a produsului A și ne-am înțeles că nu lucrăm cu furnizorul X.

Concurența neloială. Este cea mai mare problemă la noi în țară, mă refer la perceperea noțiunii de concurență neloială. La noi, oricare încălcare este concurență neloială, lumea nu cunoaște diferența și asta puteți să o scrieți cu roșu. Concurența neloială este când: se discreditează concurenții, se instigă la rezilierea contractului cu concurentul, se obține și/sau se folosește ilegal secretul comercial al concurentului, se deturnează clientela concurentului, are loc confuzia.

Acțiunea sau inacțiunea autorităților de stat de limitare a concurenței. Dacă se întreprinde o acțiune ce limitează concurența sau nu se întreprinde o acțiune care era obligatorie. De exemplu, ministrul emite un ordin sau consiliul ia o decizie care limitează concurența. Fară licitație se acordă o rută de transport, doar printr-o decizie a autorității publice locale. Sau administrația publică locală ilegal acordă scutiri de taxe. Sau inacțiunea – dacă trebuia să se întreprindă măsuri, conform legii, dar nu au fost întreprinse și în rezultat s-a distorsionat concurența, tot e încălcare.

Există încălcare la legea publicității, care ține de compentența noastră. Trebuie să nu fie publicitatea neautentică, să nu fie falsă, să nu spui că ești cel mai bun, dacă nu ai o confirmare de la vreo autoritate recunoscută în domeniu. Ajutorul de stat, e un alt domeniu, e greu, dar mergem înainte. Cu ajutorul de stat lucrăm mai mult cu  autoritățile publice locale și centrale și prin intermediul lor deja cu beneficiarii finali.

BizLaw: în momentul în care agenții economici sunt sancționați de către Consiliul Concurenței, se conformează deciziei sau merg în instanță?

Viorica Cărare: Primii ani mergeau 100% în instanță. Acum avem suficient de multe cazuri când ei achită, dar totul depinde de suma amenzii. Dacă ei consideră că este sustenabilă amenda, sau dacă este cu „pufușor pe botișor”, atunci o achită. Sunt așa situații, când ei vin și zic: „Da am încălcat, amendați-mă, nu am să mai fac!”. Acei care recunosc că au încălcat și achită imediat, de obicei, nu mai au treabă cu noi. Ei respectă și are loc efectul bulgărului de zăpadă – îi avertizează și pe alții: Fiți atenți! Nu încălcați!

Aici este o problemă nu numai a business-ului, dar a tuturor. Deciziile noastre sunt executorii și ar fi trebuit, ca și în multe țări europene, să fie executate imediat și să se transfere banii în buget, după care să se desfășoare procesul de judecătă (de obicei, acest proces durează mai mulți ani). Dacă noi câștigăm, banii rămân în bugetul statului, dar dacă să presupunem că instanța îi dă câștig de cauză, agentului economic i se întorc banii. Ce se întâmplă la noi? Deoarece durează foarte mult în procesul în instanță, până la decizia irevocabilă, în această perioadă dispar firmele, falimentează, dispar banii din cont etc. și atunci banii nu ajung în buget. De ce așa se întâmplă? Pentru că, deseori, când noi amendăm, firmele se adresează în instanță și cer suspendarea deciziilor noastre. Instanța suspendă decizia. Exemplu cu compania Scavolin: am stabilit amendă un milion de euro, dar când am obținut decizia definitivă și irevocabilă, firma era deja vândută. Acesta nu e unicul caz. Soluția ar fi o decizie a plenului CSJ cu anumite explicații și recomandări, în preluarea celor mai bune practici europene.

BizLaw:  Cât de important este ca, atunci când se deschide o afacere, să fie și un avocat alături?

Viorica Cărare: Depinde de afacere. Dacă afacerea este micuță – Ion cu Maria s-au căsătorit și vor să deschidă o mică afacere, doar cu două personae, nu cred că au nevoie de avocat, pentru că sunt cheltuieli. Se poate găsi cineva care să-i consulte în primii pași.  în cazul când vorbim de o afacere mai mare, avocatul este ceva indispensabil de o activitate economică. Așa cum ai nevoie de un contabil foarte bun, de un manager foarte bun, așa ai nevoie și de un avocat bun. Dar la noi, de multe ori, se încearcă să se economisească pe anumite investiții profesionale, care sunt absolut necesare. La început economisim, dar după ne trezim că ceva nu am făcut corect. Avocatul sau contabilul sunt acele elemente în care investind acum, scapi de multe probleme în viitor. Dacă știi să o faci corect, mai bine să o faci din start și după care nici nu cunoști despre existența anumitor probleme. Am avut o situație într-un dosar. Am stabilit amendă un milion de lei, deși cazul nu era așa complicat și ar fi putut să înlăture încălcarea. Ei nu colaborau cu noi și noi nu înțelegeam de ce. La audieri nu au venit, la interviu nu au venit, le-am dat raportul și timp de 45 de zile nu au dat opinia și nu înțelegeam ce se întâmplă. Mă gândeam că poate sunt încrezuți în sine și nu vor să comunice. în momentul când am pus amenda, a doua zi i-am văzut aici pe toți. Mi-au zis că au avut un jurist care a spus că rezolvă singur cu Consiliul Concurenței. Rolul avocatului sau juristului este foarte important. Dacă foloseau toate drepturile legitime la apărare, adică veneau la interviu, audieri ș.a., poate reușeau să înlăture încălcarea și Consiliul Concurenței era să ia în calcul elementele atenuante și amenda putea fi mai mică.

BizLaw: Din experiența Dvs., ce sfaturi puteți să le dați agenților economici și avocaților?

Viorica Cărare: Avocaților le-aș spune că ei nici nu-și imaginează ce nișă sau ce vacuum există pe piața serviciilor pe care le acordă. Când o să izbucnească într-o zi, o să fie căutați, dar ei nu o să fie gata. Eu le-aș recomanda să învețe și să se specializeze în dreptul concurenței. De exemplu, azi întreprinderile mari caută avocați, iar avocați sunt contractați din țările vecine. Eu cred că este o piață care poate fi acoperită de profesioniștii noștri, de avocații noștri, doar că ei trebuie să-și pună problema să învețe, să acopere această nișă, care în prezent este acoperită de avocații din alte țări.

Dar, pentru mediul de afaceri, le spun că noi intrăm în plină economie de piață, unde regulile sunt altele. Cred că și la ei se referă să se autoorganizeze, să se perfecționeze, să-și schimbe atitudinea față de instituțiile statului, să colaboreze. Peste tot lucreză oameni și pot oferi consultații. Acum avem un dosar foarte complicat, mă uit cum lucrează și am impresia că sunt în anii ’90. Cum au început atunci, nu s-au schimbat deloc. Noi avem acum două poluri: cei performanți, care vin cu planul de afaceri, metode performante și cei care nu au ieșit din anii ’90. De aceea, aș sugera business-ului să abordeze serios economia de piață și cred că dacă noi o să abordăm acestă problemă, o să crească automat rezultatul. Noi putem să ne plângem că piețele sunt închise din exterior, dar, totuși, problema este în noi.

BizLaw: Cum este să conduceți această instituție și să ghidați acest domeniul care nu este sută la sută cunoscut?

Viorica Cărare:  Noi mereu învățăm. Nu pot să spun că doar eu conduc, noi lucrăm toți într-o echipă. Am început-o de la zero, cu o echipă foarte mică. Ne-am format pe parcurs, pentru că domeniul era nou. Am venit din diferite domenii (economiști, juriști), învățăm toți împreună și cred că asta ne salvează. încerc să aduc tineri ingenioși, deștepți, care au entuziasm. Este a treia experiență în viață când am început de la zero. Prima dată am început la 28 de ani, când am fost aleasă șef de Catedră relații economice și internaționale, la ASEM. Nu am avut în perioada sovietică, în Moldova, specialitatea relații economice internaționale. Habar nu aveam cum să începem, am mers la București, am mers la Sankt Petersburg, am învățat cum e acolo și am început aici. După 11 ani de activitate, am fost numită director la Institutul de cercetare. Aici era necesar să fie fuzionate două instituții, care, iarăși, presupunea un proces nou, început de la zero. Am reușit să închei procesul de fuzionare cap-coadă într-un an, după care am fost numită la Agenția Națională pentru Protecția Concurenței. Și aici, iar de la zero – trebuia de creat o autoritate care nu a mai existat anterior în Moldova. E greu, dar e foarte interesant. Avem o vorbă: Concurența nu e o specialitate, dar e un mod de viață. Când deja începi să lucrezi în concurență te îndrăgostești, dacă nu, nu mai lucrezi în domeniu. E ca o familie, ca o căsătorie. Aș vrea să cred că echipele următoare (doar se mai schimbă oamenii) vor menține acest trend. Fără inițiativă și entuziasm nu poți să faci nimic. Mai este un plus în creșterea profesională, că la dosarele de concurență trebuie să ai cunoștințe atât juridice, cât și economice. Colegii economiști iau masterate în juridică și juriștii, în economie. Asta e foarte bine, pentru că în ziua de astăzi este o combinație ideală, dar dacă mai știi și o limbă străină, în general e perfect. Eu le zic colegilor, dacă ai lucrat cinci ani la Consiliul Concurenței, poți merge oriunde să lucrezi în economia reală și vei face față!

Bizlaw: Vă mulțumesc!

 

 

BizLaw