Întrebări frecvente

Conform prevederilor Legii nr. 183/2012, Concurența reprezintă rivalitatea economică dintre două sau mai multe întreprinderi independente pe o piață. Aceasta apare atunci când acțiunile lor limitează capacitatea fiecărei întreprinderi de a influența de una singură condițiile generale ale pieței. Concurența stimulează progresul tehnologic și creșterea bunăstării consumatorilor.

Această lege se aplică acțiunilor sau inacțiunilor care restrâng, împiedică sau distorsionează concurența, precum și acțiunilor de concurență neloială, comise de:

1. a) întreprinderi înregistrate în Republica Moldova sau în alte țări, precum și de persoane fizice;
2. b) autorități ale administrației publice centrale sau locale, în măsura în care deciziile sau acțiunile lor influențează concurența, cu excepția situațiilor în care aceste măsuri sunt necesare pentru aplicarea altor legi sau pentru protejarea unui interes public major.

Legea concurenței interzice:

• Acordurile anticoncurențiale;
• Cartelurile dure;
• Abuzul de poziție dominantă;
• Concurența neloială
• Concentrările economice prin care se creează sau se consolidează o poziție dominantă;

Sunt interzic orice acorduri între agenții economici ori asociațiile de agenți economici, deciziile luate de asociațiile de agenți economici sau practicile concertate care au ca obiect sau au ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței pe piața Republicii Moldova sau pe o parte a acesteia.

Cele mai grave acorduri anticoncurențiale sunt cartelurile – acorduri secrete încheiate între agenți economici concurenți, care au ca obiect fixarea de prețuri de vânzare a produselor către terți, limitarea producției sau a vânzărilor, împărțirea piețelor sau a clienților, participarea cu oferte trucate și licitații sau alte forme de concurs de oferte.

Politica de clemență este un ansamblu de reguli (condiții și criterii) adoptate de Consiliul Concurenței pentru a încuraja agenții economici implicați în înțelegeri anticoncurențiale de tip–cartel să coopereze cu autoritatea de concurență pentru descoperirea și dovedirea cartelurilor

Primul agent economic care informează Consiliul Concurenței cu privire la existența unui cartel beneficiază de imunitate la amendă sau de reducerea cuantumului amenzii.

Poziția dominantă pe una sau mai multe piețe relevante poate fi deținută fie de o singură întreprindere, fie de un grup de întreprinderi (poziție dominantă unică), fie de mai multe întreprinderi împreună (poziție dominantă colectivă).

Două sau mai multe întreprinderi pot avea împreună o poziție dominantă (poziție colectivă) atunci când, chiar dacă nu există legături directe între ele, acestea operează pe o piață care favorizează efectele coordonate.

Cele mai frecvente forme de abuz de poziție dominantă sunt: impunerea unor prețuri inechitabile de vânzare, limitarea producției, comercializării sau dezvoltării tehnologice în detrimentul consumatorilor, aplicarea unor condiții inegale partenerilor comerciali pentru servicii similare, creând astfel un dezavantaj concurențial pentru unii dintre ei,  practicarea unor prețuri excesive sau ruinătoare pentru a elimina concurenții, refuzul nejustificat de a încheia contracte cu anumiți furnizori sau de a face livrări către anumiți beneficiar etc.

Concurența neloială ține de discreditarea sau defăimarea concurenților sau punerea în pericol a reputației sau credibilității acestora prin: răspândirea de către o întreprindere a informațiilor false despre activitatea sa, despre produsele sale, menite să îi creeze o situație favorabilă în raport cu unii concurenți sau răspândirea de către o întreprindere a unor afirmații false despre activitatea unui concurent sau despre produsele acestuia, afirmații ce dăunează activității concurentului.

Alte forme de concurență neloială vizează acțiuni de instigare la rezilierea contractului cu concurentul, neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, acordarea sau oferirea de recompense materiale, compensații sau alte avantaje.

Obținerea sau folosirea ilegală a secretului comercial al concurentului, inducerea în eroare a consumatorului cu privire la natura, modul sau locul de fabricare a produsului, inducerea confuziei în rândul consumatorilor.

O operațiune de concentrare economică se întâmplă atunci când are loc:

1. a) fuziunea a două sau mai multe firme independente anterior sau a unor părți ale acestor firme; sau

b) preluarea controlului direct sau indirect asupra uneia sau mai multor firme ori părți ale acestora, de către una sau mai multe persoane care controlează deja cel puțin o firmă sau de către una sau mai multe firme, fie prin achiziționarea de acțiuni, fie prin contract sau alte mijloace. Acest lucru include și crearea unei societăți mixte care îndeplinește în mod durabil toate funcțiile unei entități economice autonome.

Ajutorul de stat este, în esență, un transfer de resurse publice care favorizează o întreprindere sau un grup de întreprinderi și denaturează sau riscă să denatureze concurența.

Ajutorul de stat poate fi acordat în următoarele situații:

• ajutor destinat să remedieze o perturbare gravă a economiei;
• ajutor pentru instruirea angajaților și pentru crearea de noi locuri de muncă;
• ajutor acordat întreprinderilor mici și mijlocii;
• ajutor pentru cercetare, dezvoltare și inovare;
• ajutor destinat protecției mediului înconjurător;
• ajutor acordat beneficiarilor ce prestează servicii de interes economic general;
• ajutor acordat pentru salvarea beneficiarilor aflați în dificultate;
• ajutor pentru înființarea de întreprinderi de către femeile antreprenor;
• ajutor sectorial, în funcție de sectoarele de activitate ale economiei naționale;
• ajutorul pentru dezvoltarea regională.

Ajutorul de stat poate fi acordat în orice formă, inclusiv prin: subvenții și sau subsidii, alocații bugetare, anulare sau preluare datorii, preluarea pierderilor, scutiri / amânări / eșalonări sau reduceri la plata impozitelor, taxelor și altor plăți obligatorii, împrumuturi preferențiale, garanții de stat, reduceri de preț etc.

Ajutoarele de stat (de obicei) au efecte negative pe piață prin denaturarea condițiilor echitabile. Cu atât mai mult, ajutoarele de stat presupun adesea o risipă semnificativă a resurselor publice, în cazul în care stimulentele sunt ineficiente. într-adevăr, deși ajutoarele de stat ar putea părea să aibă un impact pozitiv în economie a priori (de exemplu, în dezvoltarea piețelor, bunăstarea consumatorilor, etc.); acestea ar putea, de asemenea, restrânge concurența și denatura stimulentele diferiților jucători de pe piață pentru a investi și a concura.

în același timp, ajutoarele de stat ar putea avea efecte pozitive în cazul, în care sunt destinate corectării unei disfuncționalități a pieței bine identificate, (considerente de eficiență) sau pentru motive de echitate, cum ar fi coeziunea națională în cazul ajutoarelor regionale sau ajutoare pentru lucrătorii defavorizați, cu scopul de a-i ajuta să acceseze piața forței de muncă.

într-un cuvânt, autoritățile din Republica Moldova trebuie să demonstreze că:

• Din cauza unui eșec al pieței, ajutorul este necesar pentru a atinge obiectivul de interes comun sau că ajutorul este acordat din motive de echitate (cum ar fi motive de coeziune în cazul ajutoarelor regionale);
• Cuantumul ajutorului de stat este eficient în realizare și proporțional cu obiectivul declarat;

• Denaturările neintenționate ale concurenței și ale comerțului sunt limitate;
• Beneficiile ajutorului de stat sunt mai mari decât costurile; și
• Nici un instrument de alternativă nu este disponibil, care ar atinge obiectivul de interes comun mai eficient decât cu ajutorul de stat planificat.